- Cultural - nr. 453 / 6 Ianuarie, 2010 MOTTO: "SA STINS LUMINA LUMII" 1456 - Inscriptie pe lespedea funerara a lui Iancu de Hunedoara din Catedrala romano-catolica a Balgradului 10 octombrie 2009, ora 16. Autocarul cercului ASTRA Iernut, plecat, de la manastirea Prislop, ajunge la Hunedoara. Trecem pe langa constructiile dezafectate ale fostului Combinat siderurgic, care pana nu demult ducea faima tarii. Ruine si spatii parasite. Parca suntem intr-un film thriller american, in care batalia finala dintre eroul pozitiv si criminal se da in hale imense dezafectate. O, tempora! Dorim sa vizitam Castelul Huniazilor. Dar mai intai sa lasam legendele sa vorbeasca, pentru ca ele, legendele, strabat veacurile si ne avertizeaza ca au fost, si in trecut, eroi care au stralucit si au invins patina timpului. In secolul al XIII-lea, tinuturile adiacente Hunedoarei erau stapanite de cneji, valahi si slavi. Pe ruinele unui castru roman, regii unguri au inceput sa ridice castelul - cetatea de la Hunedoara, tocmai pentru a ajuta pe acesti cneji sa respinga atacurile hoardelor de turci si de tatari. Un astfel de rege a fost Sigismund de Luxemburg, care, printre altii, a apelat si la constructori adusi din Franta. De aici, stilul gotic (turnuri, ferestre, sculpturi, scari interioare etc.) al castelului. La un moment dat, Sigismund a venit aici la o vanatoare de mistreti. Noaptea a dorit sa se distreze cu o frumoasa a locului. Erau, da, erau si in Evul Mediu, dame de companie. I-a fost adusa o tanara dintr-o familie nobila. O chema Elisabeta Szilagyi. Era inteligenta si de o frumusete rapitoare. Au petrecut impreuna cateva zile si nopti. Sigismund a fost, realmente, nebun dupa ea. Intors, ulterior, dintr-o batalie, el afla de la ea ca este insarcinata. O priveste cu patima in ochii ei albastri si, printre altele, ii daruieste un inel cu pecetea regala. La scurt timp, Elisabeta se