Daniel Sandru Una dintre marotele care au traversat, odata cu noi, tranzitia romaneasca, este aceea ca fiecare cabinet nou instalat beneficiaza de "o luna de miere" care dureaza, dincolo de cuvinte, cam jumatate de an. Pare ca, dupa prezidentialele din anul trecut, nu mai avem nici tranzitia de altadata, caci de democratie consolidata, orice am vrea sa credem, nici nu poate fi vorba. Avem primul presedinte reales consecutiv (daca exceptam "mandatul scurt" al "emanatului" Ion Iliescu, de la inceputul anilor '90), avem un partid care detine fraiele guvernamentale pe considerentul ca are cele mai multe mandate si, in virtutea acestui fapt, poate atrage oportunistii-independenti si, in mod legitim, reprezentantii minoritatilor, avem un premier care a cazut, cu tot cu ministrii sai - pentru prima data - la o motiune de cenzura si care, iata, a fost reinvestit. Cine poate spune daca tranzitia romaneasca a evoluat ori a involuat in raport cu idealul democratic? (Desigur, oricine poate spune, inca, orice, si poate tocmai de-aia bugetele "ascultatorilor" nu vor fi degeaba majorate). Ce s-ar putea spune cu un minimum de certitudine este faptul ca acest nou executiv condus de Emil Boc este, de asemenea, primul cabinet care nu beneficiaza de "luna de miere", ci este luat "de odihnit".

Motivele care pot fi vizualizate la prima mana constau in "repetitia" unor figuri in fruntea ministerelor restranse ca numar, dar si in criza economica ale carei efecte abia acum stau sa izbucneasca in plan social. Ii mai sta, deci, cuiva capul la a fi tolerant cu guvernantii? Cred ca pana si sustinatorii radicali ai aripii "de dreapta" a fostului FSN au asteptarea ca idolii lor, ipostaziati in numele de rezonanta ale cutiei de sunete numite PD-L, sa produca solutii. Macar asa, de-un orgoliu mic, dar care sa scada stima de sine a sustinatorilor radicali apartinand "coalitiei anti