Despre artiştii români care şi-au urmat drumul şi destinul dincolo de graniţele ţării nu se vorbeşte prea mult în ţara lor de origine. În pofida faptului că o bună parte dintre aceştia au dobândit recunoaşterea ţării lor de adopţie şi, în plus, recunoaştere internaţională. După 1990, prezenţa pe piaţa românească de artă a unor lucrări semnate de Horia Damian, Mircea Ciobanu şi Nicolae Maniu - care şi-au împlinit destinul artistic pe alte meridiane - au trezit interesul şi admiraţia colecţionarilor autohtoni. Partea tristă este că instituţiile muzeale din România nu prea se grăbesc să le acorde importanţa cuvenită. O retrospectivă amplă, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană, ar fi un prilej unic - atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul avizat - de privire detaşată a operei lor în ansamblu.
Un exemplu recent, dubla expoziţie Horia Damian, din toamna anului abia trecut - prima cu lucrări din ultimele trei decenii, prezentată la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC), cea de-a doua, la Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti de la Mogoşoaia, reunind opere ale artistului din perioada românească a creaţiei sale (1930 -1946, de la primele desene din 1930 până la capodoperele din anii '40) - nu a trecut neobservată în presa românească de specialitate, cu precădere aceasta din urmă.
Am ales cazul cel mai recent - evenimentul cultural Horia Damian - ca punct de plecare în demersul nostru privind urmările benefice pe piaţa autohtonă de artă ale unei asemenea expoziţii organizate în timpul vieţii unui pictor... În primul rând, pentru că o bună parte dintre aceia care au ales să-şi împlinească destinul şi chemarea dincolo de ţară pot constitui, cu siguranţă, modele pentru generaţiile tinere. Apoi fiindcă în creaţia lor artistică există etape aproape total necunoscute şi evoluţii surprinzătoare în plan profesional şi spiritual. Şi nu în ultimu
