Ultimul test electoral a adus unicul partid parlamentar de stânga, PSD, într-o debusolare prelungită. Eşecul suferit pe 6 decembrie a bulversat majoritatea social-democrată devenită, brusc, o masă amorfă.

Protocolul încheiat de PSD şi PNL între cele două scrutine prezidenţiale a fost pentru majoritatea pesediştilor o certitudine a obţinerii celei mai înalte funcţii în stat. Toţi se vedeau pe cai mari. Butoanele puterii aveau să ajungă în mâinile lor, iar cei care îndrăzniseră să-i blameze aveau să-şi primească „răsplata". Dar, n-a fost să fie. Parteneriatul PSD-PNL avea să piardă şi, implicit, să aşeze aceste partide în opoziţie. Că sunt în opoziţie n-ar fi o problemă. Au timp suficient să se reorganizeze, să se întărească în teritoriu şi să-şi refacă strategia de „luptă", pentru a face faţă provocării electorale din 2012 şi, mai cu seamă, celei din 2014.

Dacă liberalii aveau „experienţa" opoziţiei, social-democraţii nu reuşesc să se dezmeticească. Erau convinşi că, „din 10 decembrie 2009", vor reveni pe poziţiile la care renunţaseră sau pe care le-au cedat forţat, ca urmare a ieşirii de la guvernare. Însă, şi la ora actuală, îşi mai ling rănile. Sunt atât de debusolaţi încât nici nu ştiu încotro s-o apuce şi de unde să înceapă să-şi pună ordine în idei şi acţiuni. Astfel, asistăm la situaţii de neimaginat în cazul unicului partid parlamentar de stânga. PSD nu are candidat propriu pentru obţinerea mandatului de deputat din Colegiul 1 Bucureşti, lideri ai partidului, precum cei de la Constanţa, au preferat să intre într-un con de umbră, iar multiplele „centre de comandă" au condus, după cum recunoştea şi preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Adrian Năstase, la o destructurare a formaţiunii.

Degringolada din PSD nu va fi anihilată prea curând. O dovadă în acest sens este şi apelul postat pe blogul personal al fostului preşedinte PSD, Adrian Năstas