Patronul unui ziar de bârfe, zvonuri, scandaluri şi can-can-uri îi spune redactorului-şef: "Mă, Dinele, ştii ce m-am gândit eu, să dăm de sărbători şi nişte savanţi din ăştia, de pe la noi, că şi ei sunt vedete". "În felul lor" face redactorul-şef, fără să pară convins.

"Mă rog, în felul lor", continuă patronul ceva mai binevoitor cu părerile altora decât de obicei. După care, tot mai mirat de ce a putut să-i treacă prin minte, îi zice lui Dinel s-o trimită să-i ia un interviu aşa, mai sprinten, mai pentru cititorii fără pretenţii ai ziarului, pe Andreea, de la cea mai citită rubrică "Blonde în chiloţi".

Din fizica învăţată în liceu, Andreea a reţinut povestea cu Newton şi mărul.

Milioane de copii învaţă în şcoală că gravitaţia e atunci când îţi cade ceva în cap. "Măi, fată - o previne Dinel -, vezi că atomiştii, orice-i întrebi, îţi vorbesc numai despre acceleraţie, neutroni, ventilaţie şi chestii de ale lor. Să-ţi spună şi el ce-a descoperit, dar mai popular, că, la cât creier au minunaţii noştri cititori, s-ar putea să-i doară." Andreea e frumuşică şi băgăcioasă, iar bătrânul fizician atomist V. Popescu-Bîrseşti a păstrat pe orbită un număr destul de mare de protoni, gata oricând să o ia razna când se ivesc prin preajmă câteva nuclee de femeie tânără. Andreea şi-a pregătit interviul cu mare grijă. Oricât de meseriaş ai fi, când scrii şi altceva decât reportaje prin gaura cheii, trebuie să te documentezi. Întrebi în stânga şi în dreapta şi afli că e obligatoriu ca pe un cercetător care a descoperit o lege sau un fenomen să-l întrebi cum i-a venit.

Newton, carevasăzică, aţipise sub un măr când l-a pocnit mărul în cap şi imediat i-a venit inspiraţia. "Dumneavoastră - îl întreabă Andreea pe academicianul Popescu-Bîrseşti - cum v-a venit?"

Pe bătrânul savant naivitatea fetei îl amuză. Un savant e un fel de atom consolat cu faptul