Fosta jucătoare duce mai departe tradiţia voleiului în Piteşti, crescând până în prezent patru generaţii de tinere voleibaliste.

Voleiul reprezintă totul pentru Nicoleta Iatan. Mărturiseşte că nu ştie să facă altceva în afara sportului la fileu şi că dacă ar fi să se mai nască o dată tot acelaşi drum în viaţă l-ar urma. De volei s-a îndrăgostit de la vârsta de zece ani, când mergea la Sala Sporturilor Trivale, unde urmărea meciurile pe care le disputa Dacia Piteşti. „Piteştiul avea prin anii `80 o echipă de top în voleiul românesc. Nu ratam niciun meci pe care îl disputau pe teren propriu fetele noastre. Tribuna Sălii Sporturilor Trivale era arhipină. Lumea venea în număr marte la volei, pentru că aveai ce să vezi”, povesteşte Nicoleta Iatan. La 14 ani, avea să pătrundă şi mai mult în lumea voleiului piteştean, după ce o colegă de clasă a convins-o că are calităţi pentru a practica acest sport de echipă. O recomanda pentru volei în primul rând înlăţimea. „ În clasa a VII-a, când m-am apucat de volei, aveam 1.80 metri înălţime. Eram cea mai înaltă din clasă, iar o colegă m-a bătut la cap zile întregi până am ajuns să dau probe de joc într-o sală de volei”, îşi aminteşte fostea voleibalistă. Primul antrenor de la care a desprins tainele voleiului a fost Gheorghe Ene, cel care avea să-i îndrume paşi spre echipa de senioare a clubului Dacia Piteşti în 1989.

A debutat la senioare la 17 ani

„ La 17 ani, am fost convocată în lotul primei echipe de la Dacia. Antrenori erau Gheorghe Ene şi Constantin Rizon. Pentru mine a fost un salt important. Nu terminasem încă junioratul şi mă antrenam alături de jucătoarele mari pe care le avea în acea perioadă Piteştiul. Este vorba despre Anca Gheorghe, Meri Paraschiv, Violeta Vulc, Lili Grigoreş şi multe altele”, spune Nicoleta Iatan. A purtat tricoul Daciei în prima ligă naţională feminină din 1989 şi până