Dumitru Vlăsceanu a primit o torţă de la Olimpiada din 1972 de la amicul său de-o viaţă. A vândut-o pe nimic, ca să-i facă o placă funerară. Doar 200 de lei, atât a cerut bătrânul pe făclia cotată pe eBay la 6.000 de euro. Ultima dorinţă a prietenului său este nepreţuită.
Dumitru Vlăşceanu a primit, în urmă cu câteva luni, o făclie-torţă de la Jocurile Olimpice din 1972, de la un bun prieten din copilărie, Titi Mănase. Cu o lună înainte de a muri, Titi i-a dat această torţă olimpică, exprimându-şi şi o dorinţă. „Mi-a spus că vrea să-i fac o placă la mormânt. Asta a fost dorinţa lui Titi. După trei săptămâni de la cele spuse de el, a decedat”, a povestit Dumitru Vlăsceanu, de 75 de ani din Timişoara.
La viaţa lui, Dumitru a fost sculptor în piatră. Bătrânul este născut într-un sat de pe lângă Bucureşti, iar în anul 1936 a venit în Timişoara. Aici a studiat la Şcoala „Belle Arte”, unde a învăţat ceea ce a făcut toată viaţa: sculptură în piatră. „Am făcut la viaţa mea multe cruci şi plăci de morminte. Am lucrat cu piatra”, a spus bătrânul. Acum, Dumitru se pregăteşte să-i pună la mormânt placa pe care i-a promis-o celui mai bun prieten. Timişoreanul spune că va reuşi acest lucru în această lună.
Banii sunt ultimul lucru la care se gândeşte Dumitru. El îşi trăieşte bătrâneţile într-o locuinţă în centrul Timişoarei şi nu are familie. „Nu am pe nimeni. Nu vând torţa pentru bani. Poate sunt persoane care colecţionează astfel de obiecte. Eu sunt bătrân. Ce să fac cu ea?”, a spus Dumitru Vlăsceanu. Bătrânul este conştient de valoarea obiectului istoric.
Flacăra olimpică a trecut prin Banat
În 1972, Titi Mănase, prietenul lui Dumitru era student la Politehnică, la secţia de electronică. Era un iubitor al sportului. „Cross-ul a trecut şi prin Timişoara. Atunci, cred că a făcut rost de această torţă”, a povestit Dumitru. Număr
