- Diverse - nr. 453 / 6 Ianuarie, 2010 Ori de cate ori strabat, in fuga masinii, locurile care-mi aduc aminte de anii copilariei, dupa circa 1 km de la iesirea din Brancovenesti, spre Reghin, nu pot sa nu-mi arunc privirea spre stanga, acolo unde stiu ca, ascunsa dupa tufele de arini si salcii, curge molcoma apa Muresului, odihnindu-se parca dupa teribila infruntare cu muntii, de-a lungul celor aproape 40 de km ai defileului Toplita-Deda. Acolo, la vreo doua sute de metri de DN 15 (care este acum si E 578), se afla, pe vremuri, Moara lui Gusti, renumita in toate satele din jur: Lueriu, Sacalu de Padure, Suseni, Brancovenesti, chiar si in cele doua Idicele si in cele doua Ideciuri… Nu stiu daca renumele morii se datora morarului Gusti, ori morarul Gusti se bucura de respectul oamenilor datorita morii sale. Moara lui Gusti era o constructie uriasa, din lemn, innegrita de vreme, dar albita, de jos pana sus, de praful de faina depus de-a lungul anilor, asemenea batranilor de odinioara ai satelor, care-si purtau cu mandrie barba si parul albit de ninsoarea anilor. Altfel, moara era cam harbuita. Cand se invarteau toate cele trei roti, batand apa cu aripile lor, pentru a pune in miscare uriasele pietre ale celor trei cosuri, in care se golea comoara sacilor, truda de peste an a taranului, toata cladirea se cutremura, de parca ar fi fost o fiinta vie ce se chinuia sa duca la bun sfarsit o treaba ce nu se mai termina parca niciodata. Rar se bucura moara de momente de odihna, doar cu ocazia sarbatorilor Craciunului, Anului Nou, Bobotezei si Pastelor. Macina zi si noapte. Rotile sale se invarteau fara zabava, lovite de valurile repezi, spumegate, ce se spargeau in aripele lor. Pietrele grele sfaramau, flamande, boabele de grau si grauntii aurii de porumb, transformandu-le in faina ce curgea, calda, pe uluce in lazile de lemn, iar de acolo in saci, spre a ajunge apoi in ham