În definirile “intelectualului” e vitală căutarea propriei libertăţi de expresie. Iar acum , în condiţiile de azi, libertatea începe să însemne chiar mai mult decît expresia. Exagerez de dragul dezbaterii.
Daniel Barbu face o declaraţie interesantă pe realitatea.net:
“Cred că pur şi simplu asistăm la un substitut de dezbatere politică. Cei pe care i-aţi numit ar fi trebuit să-şi fi exprimat opţiunea despre EBA. În comparaţie cu ea, candidatul Prigoană pare să fie ceva mai articulat. Instalarea oligarhiei în PD-L este o temă de discuţie, dar ea s-a instalat de ceva mai multă vreme, EBA a deschis calea nepotismului. Apelul la disciplină lansat de liderii PD-L mi se pare normal. E o poziţie neobişnuită să-ţi critici partidul prin media. Dacă nu-ţi convin deciziile sale şi ele contravin violent propriei conştiinţe, pleci din el. Nu poţi să fii şi intelectual şi politician în acelaşi timp”.
Normal, nu poţi păstra aura de intelectual şi statutul de politician la vîrf (parlament european), sînt două ordini diferite ale discursului. Dar poţi fi critic şi în calitate de politician, chiar prin media? Eu zic că da. Şi de asta am fost plăcut surprins că din PDL au ieşit totuşi şi voci care să transmită ceva neobedineţă. Aşa că sper ca Preda să continue să testeze limitele colegilor neobişnuiţi cu mici crize “interioare”.
Evident, ar fi fost mult mai bună o ieşire publică în cazul EBA, cum spune domnul Barbu. Dar e bine că politicianul Preda vorbeşte public despre nemulţumiri legate de organizarea internă. Să fim serioşi, pe la congrese se duc bătălii mici şi sporadice, mai ales în PDl. Şi, mai ales, nu se discută chestiuni de ideologie sau chestiuni de reformă. Băsescu a cîştigat, deci pentru Boc PDL aşa cum e azi este formula succesului – slabe şanse de reformă. Aşa că ieşirea în media este justificată.
Aşa că Daniel Barbu mi s-a părut puţin nedrep
