Dupa alegerile prezidentiale, foarte putini oameni politici angrenati in lupta pentru functii in partide ca PSD si PNL au cerut sanctiuni pentru greselile comise de candidati in campania electorala. Singurul lucru care a contat pentru majoritatea persoanelor publice aflate in primul esalon a fost sa-si mentina pozitia in structurile de comanda prin atragerea de partea lor a celor care nu vor sa inlature acel gen de incompetenta vecina cu neputinta. N-am vazut pe nimeni sa taie in carne vie dupa infrangerea usturatoare din luna decembrie, unde un candidat sustinut de aproape toate partidele a pierdut alegerile din cauza unor greseli de incepator facute sub ochii unor oameni care trag sforile in politica de multi ani. Cum nu am auzit de existenta unor proteste radicale in randul liberalilor fata de presedintele lor, care, spre surprinderea masei de electori, a servit in totalitate interesul unui partid de stanga dupa ce a iesit din competitie la scrutinul din 22 noiembrie. Nici PSD si nici PNL nu au descoperit deocamdata greseli mari de strategie, cu toate ca prezidentiabilii lor au dus pana la urma partidele in opozitie ca si cum acesta era scopul principal al bataliei politice. Am dat, in schimb, peste bascalia de autobaza si mistocareala specifica politicienilor fara principii si legi interioare, inclusiv peste un derapaj drapat in stagnare si antireforma. Fara exceptie, s-a zambit si s-a ras in plina suferinta cauzata de doi oameni politici aflati in tandem, care, ajutati de moguli, au crezut ca vor castiga puterea numai pentru ca sufera de obsesia Basescu. Atitudinea politicienilor traumatizati de scrutin, completata cu indiferenta accentuata a apropiatilor din cercul de relatii, promoveaza dezinteresul fata de alegatori prin ascunderea adevarului potrivit caruia conducerea partidelor infrante la ultimele alegeri nu este pe maini bune. Miza competitiei electorale