Pe agendele UE, Nabucco înseamnă independenţa Europei de gazul rusesc. După ani buni de promovare a acestei iniţiative, experţii în domeniu, încep să pună la îndoială viabilitatea economică şi politică a proiectului, scrie, azi, cotidianul austriac Wirtschaftsblatt. Nabucco ar putea să asigure, după ce va fi dat în folosinţă, doar şase procente din necesarul de importuri de gaze al Uniunii Europene, estimat la 500 miliarde metri cubi pe an. Cel puţin aşa rezultă din calculele profesorului Roland Götz de la Institutul pentru Europa de Est al Universităţii Libere din Berlin. Un alt aspect neluat în calcul este o aproximare a consumului de gaz în statele membre UE, în viitor, în condiţiile în care, pentru atingerea obiectivelor de protejare a mediului înconjurător, utilizarea combustibililor fosili va cunoaşte un declin serios în următorii ani. Un alt detaliu esenţial, despre care Roland Götz vorbeşte este evoluţia, în viitor a preţurilor la ţiţei şi cărbune. Europa are o mare de gaz

Potrivit politologului Gerhard Mangott, UE are la dispoziţie chiar mai mult gaz decât ar avea nevoie. "Unii experţi vorbesc chiar despre o mare de gaz", spune el. Acesta vorbeşte şi despre efectele crizei economice care a redus consumul de gaze naturale în unele sectoare industriale foarte mult, însă clauza "take or pay" (cumperi sau plăteşti - n.r.) din contractele cu Rusia asigură livrări constante, ceea ce a dus la crearea de rezerve considerabile.

"În plus, chiar şi mult invocata dependenţă de Rusia nu mai arată chiar atât de dramatic dacă sunt analizate cu onestitate datele încpând din 1990 încoace. De exemplu, din 1990, ponderea gazului rusesc în totalul importurilor europene de gaz a scăzut de la 75% la 41%, în timp ce livrările din Norvegia şi din regiunea Africii de Nord - în special din Algeria - au sporit considerabil" comentează, citat de Wirtscha