După 30 de ani în care a fost pe rând director, inspector şcolar, inspector general dar şi cadru didactic universitar, profesoara crede că nimic nu se compară cu munca la catedră
Dascăl de vocaţie, Doina Petrean are o relaţie specială cu sala de clasă. În faţa elevilor, singurul său etalon profesional, uită de orice oboseală, probleme personale şi predă întotdeauna cu pasiune. „Munca de dascăl mă defineşte. Elevul este cel mai mare critic al meu. În ochii lor văd întotdeauna dacă fac bine sau nu ceea ce fac. Alături de ei nu percep trecerea timpului. Mă simt la fel de tânără ca şi acum 29 de ani, pentru că în faţa mea nu văd decât tinereţe ", îşi dezvăluie profesoara trăirile. Chiar şi atunci când a fost inspector de specialitate sau inspector general adjunct nu a putut renunţa la contactul cu elevii: „Întotdeauna mi-am păstrat câteva ore de predare. În faţa unui birou simţeam că îmbătrânesc„ îşi aminteşte profesoara.
Iar predarea este o experienţă mereu proaspătă. Chiar şi acum îşi pregăteşte lecţiile cu aceeaşi minuţiozitate deşi este coautor al mai multor manuale alternative, sinteze pentru examen sau culegeri de texte de specialitate.
Geografia, marea iubire
În liceu a cochetat cu medicina, însă pasiunea pentru geografie a trimfat până la urmă. Călătoriile, contactul cu alte lumi au fascinat-o din adolescenţă, din vremurile în care toate acestea păreau mai degrabă un vis. Modelul de viaţă a fost profesoara de geografie din anii de liceu şi poveştile ei fascinante, iar impulsul pentru a se decide, un concurs de cultură generală intitulat în spiritul vremurilor „Ţara mea-mândria mea". După absolvirea facultăţii , în 1978 moldoveanca prin naştere şi-a urmat soţul la Bistriţa şi a devenit ardeleancă cu acte în regulă: „Nici nu ştiu acum ce sunt. Moldova m-a născut şi educat, dar aici m-am împlinit profesional, " spune zâmbind. @N
