În urmă cu câţiva ani, în premieră, la Mangalia era demarat un amplu proiect de reintegrare a romilor în societate. Aceştia beneficiau, în cadrul acestui proiect iniţiat şi derulat de Primăria Municipiului Mangalia, de locuinţe sau terenuri pentru case, grădiniţă specială pentru comunitatea din care făceau parte, asistenţă sanitară şi un sprijin în găsirea unui loc de muncă. De anul trecut, situaţia comunităţii rome din Mangalia a devenit critică. Romii de la „barăcile" de pe strada M.I. Dobrogeanu au fost abandonaţi definitiv de cei care ar trebui să le reprezinte interesele.

Zona M.I. Dobrogeanu este, la ora actuală, un coşmar mai negru decât orice închipuire. La intrarea pe strada îngustă, pe care sunt reparate maşini şi care împiedică circulaţia, te izbeşte mirosul. Pestilenţial, acru, de deşeuri şi animale moarte şi uitate în putrefacţie. Te izbeşte apoi... asfaltul. Care a fost distrus, parcă în duşmănie, de utilajele care circulă frecvent aici. Strada, cândva invidiată chiar şi de cei ce locuiau în centru, a ajuns o tranşee, plin de zoaie şi urină. Copii mici, în pielea goală, bântuie pe stradă laolaltă cu câini hămesiţi, porci, cai şi măgari. La ei nu au ajuns nici Moş Crăciun, nici proiectele Primăriei. La ei ajung numai resturile de mâncare pe care părinţii le pescuiesc de prin ghenele celor „din centru".

Într-o proporţie covârşitoare, adulţii nu au un loc de muncă. Au, în schimb, timp berechet pentru jocul de barbut, chiolhanuri fără sfârşit, beţii şi înjurături aruncate vecinilor de „suferinţă", românii ce trăiesc în blocurile din centrul „barăcilor". Aceştia spun că sunt într-o situaţie disperată. Cei ce ar fi trebuit să îi protejeze de violenţa romilor puşi pe harţă - jandarmii - au plecat de ani buni din zonă. În urmă cu doi ani, aici existau agenţi de pază, care mai reuşeau să oprească, cât de cât, avalanşa de romi care se aciuau pri