Avem foarte, foarte mulţi experţi în servicii de informaţii, în România. Cred că de zeci de ori mai mulţi decât ofiţeri de informaţii. Cam asta e concluzia la care am ajuns după ce am citit reacţiile la articolul meu Da, am fost ofiţer în SRI. Sunt câteva zeci de persoane care mi-au scris că “din SRI nu ieşi decât cu picioarele înainte” – exact cu această expresie, foarte populară, probabil că după ce a folosit-o Iliescu, referitor la ieşirea din politică. Am vrut chiar să număr câţi au folosit sintagma, dar am renunţat, din lipsă de răbdare. Sunt câteva zeci, cu siguranţă. Or fi toţi ofiţeri din SRI care au încercat să plece şi nu au fost lăsaţi, de s-or pricepe aşa de bine.
Ce contează că, doar în 2006, SRI anunţa 900 de plecări din rândurile sale? Sau că raportul de activitate al SRI pe anul 2005, adică anul în care am plecat eu, arăta că “s-a păstrat trendul ascendent al situaţiilor în care ofiţeri S.R.I.
şi-au dat demisia sau au părăsit instituţia la cerere, în vederea ocupării unor poziţii în sectorul privat, care oferă – pentru abilităţile şi pregătirea de care aceştia dispun – condiţii financiare net superioare”. Conform comentatorilor la care mă refer aici, astea sunt manipulări menite să ascundă numărul de agenţi sub acoperire care se găsesc la fiecare colţ de stradă, în fiecare scară de bloc şi la fiecare coadă de la casă de la Carrefour.
Alţii găsesc foarte dubios faptul că, după ce mi-am dat demisia din SRI, m-am angajat “în trustul unui om de afaceri bănuit de legături cu serviciile secrete”. Singurul deficit al raţionamentului lor este că, în 2005, când m-am angajat eu la Cotidianul, acesta era deţinut de Caţavencu. Care a fost cumpărat în 2006 de Vântu. Dar, desigur, la SRI s-a descoperit maşina timpului şi noi ştiam deja ce va face SOV cu banii lui, peste un an.
Pentru cei care continuă să susţină că am lucrat ca “agent a
