Am deschis azi VoxPublica şi am rămas mască după ce i-am citit textul lui Adrian Lobonţiu. A fost o gură de oxigen. Deci mai există gust pentru utopie, pentru gîndit simplu şi direct la “bine” şi atît. Mulţumesc. Şi iată şi contribuţia mea utopică din Money Express. A apărut săptămâna trecută şi văd că mişcarea anti-bani prinde contur pînă şi la dreapta (a se vedea cazul Cristian Preda şi PDL). Lupta începe:).
Ca un freak/geek ce mă aflu, tolerat cu texte „umaniste“ într‑o revistă de business, nu pot să nu‑mi pun întrebarea apocaliptică la care mulți vor strâmba din nas: e chiar așa de stupid să întrebăm de ce nu există o componentă etică în manevrarea banilor?
Pot să‑mi iau în apărarea întrebărilor mele stupide de outsider clasici precum Stiglitz și studii minunate despre perversiunile globalizării financiare, a patentelor etc. Dar nu. Am ales pe cineva mult mai cuminte, cineva care pune întrebările ca la școală. Este vorba despre Florence Noiville, absolventă a unei prestigioase școli de business din Franța, HEC, în prezent jurnalistă și autoare a unei cărți intitulate sugestiv „Am făcut HEC‑ul și‑mi cer scuze“.
Ideea e simplă, probabil de aceea a și prins în revistele și site‑urile franțuzești ne‑business (Les Inrocks, Nouvel Observateur, sursele mele constante). Încercați să treceți peste antipatia pentru Franța și stilul unora de acolo de a privi businessul și să meditați asupra unor întrebări, zic eu, necesare în orice strategie de educație din viitorul lumii civilizate. Noiville nu inventează roata, doar rezumă simplist, cu toate avantajele și dezavantajele pe care le implică procedeul, consecințele crizei în educația economică: nici măcar una!
În școlile de business, în tot felul de programe de studii aprofundate, postdoctorale, școli pentru top manageri și toate celelalte, nu se pune problema dacă nu cumva tocmai ed
