Cui trebuie dat prioritate, intimităţii sau siguranţei pasagerilor ? Este dilema cu care se confruntă guvernele din diferitele ţări ale lumii pe măsură ce se generalizează ideea introducerii scannerelor corporale în aeroporturi. Imediat după atentatul eşuat pe cursa Amsterdam-Detroit din 25 decembrie, mai multe ţări şi-au anunţat intenţia de a introduce acest dispozitiv.
În Statele Unite este prezent în 19 aerogări şi permite vizualizarea corpului pasagerilor în trei dimensiuni, permiţând astfel detectarea imediată a eventualelor arme şi dispozitive explozive de genul celui folosit de teroristul nigerian Omar Faruk Abdulmatalab, nedetectabile de către scannerete clasice. Dar mai multe organizaţii şi asociaţii pentru apărarea drepturilor omului au denunţat această măsură, considerând-o o încălcare gravă a dreptului la intimitate.
Terri Dowti, reprezentantul asociaţiei pentru protecţia drepturilor copilului, a declarat cotidianului londonez The Guardian că scannerele corporale încalcă legislaţia britanică contra pornografiei infantile, prin urmare şi guvernul care a validat instalarea mai multor asemenea dispozitive la prima poartă aeriană a ţării, Heathrow. Autorităţile de la Londra s-au grăbit însă să promită elaborarea cât mai grabnică a unui cod deontologic pentru împiedicarea oricăror derapaje. Peste Ocean, agenţia americană pentru securitatea transporturilor a ţinut să asigure asociaţiile că agenţii care vor fi însărcinaţi cu examinarea aşa-numitelor « imagini nude » nu vor dispune de niciun aparat de înregistrat.
Dar aceste argumente nu au convins principala organizaţie americană pentru apărarea liberăţilor civile, ACLU, care a declanşat o adevărată campanie pe internet împotriva scannerelor corporale.
Asociaţia cere autorităţilor de la Washington găsirea unor soluţii tehnice alternative. Între acestea, aşa-numitul « Puffer » produs
