Falimentele bancare din ultimii doi ani au creat un haos financiar, insa au dezvaluit si surprize. Exista raspunsuri la intrebarea cine a fost de vina, insa, privind noul peisaj bancar, nu prea corespund cu realitatea.
Criza care a inceput in 2007 si-a avut radacinile in sectorul imobiliar din SUA si in bancile americane "prea mari ca sa se prabuseasca", determinand multi analisti sa spuna ca s-a ajuns la sfarsitul erei capitalismului, arata Project Syndicate.
Insa bancile care s-au aflat in alte colturi ale lumii, iar castigatorii pe termen lung sunt tot cateva banci americane, inclusiv dintre cele care au cazut primele la inceputul recesiunii si care acum, cand problemele incep sa se rezolve, vor creste si mai mult.
Alimentat de injectiile de capital din banii contribuabililor, capitalismul american revine din nou in forta.
Sistemul bancar este unul competitiv, teoretic, insa aici competitia nu a fost niciodata cu adevarat prezenta. Bunul mers al activitatilor bancare depinde de reputatie, retele informationale si abilitatea de a crea piete noi, cat si de a lucra in ele. Rezultatul este ca sunt avantaje incontestabile sa fii deja mare atunci cand incepi.
Pietele tind sa fie dominate de un numar relativ mic de companii. Pe vremuri, cand sistemul bancar era stabil si sigur, trei sau patru banci mari detineau monopolul. Barclays, Lloyds, Midland si National Westminster in Marea Britanie si Commerzbank, Deutsche si Dresdner in Germania.
Intotdeauna au existat suspiciuni de formari a unor carteluri, mai mult sau mai putin formale, care se pun de acord asupra conditiilor de creditare si a dobanzilor. Regulatorii de credite, insa, inchideau ochii de cele mai multe ori.
In anii '90 si 2000, internationalizarea promitea ca va schimba asta. Bancile s-au luptat sa obtina fiecare cea mai buna p
