Gica Popescu este ultimul, dar, din pacate, probabil ca nu si cel din urma component al alintatei "Generatii de Aur" a fotbalului de la noi care-i dezamageste pe iubitorii sportului cu balonul rotund. Ieri, "Baciul" a anuntat ca nu isi depune candidatura la sefia Federatiei in semn de protest, chipurile, fata de decalarea cu trei luni a scrutinului de la FRF. In urma cu mai putin de o luna insa, acelasi Gica Popescu nu parea deloc deranjat de cele intamplate la FRF, lasand impresia ca nimeni si nimic nu-l poate impiedica sa preia fraiele de la Mircea Sandu. Numai ca acum, dupa ce a motivat ca nu a avut timp sa-si faca o campanie de calitate, desi in ultimele saptamani a fost in vacanta in strainatate, Popescu a decis altceva.
Probabil ca asteptarile noastre de la acesti idoli au fost prea mari. L-am considerat mereu pe Gica Popescu un model si am crezut ca locul sau este in fruntea fotbalului romanesc, uitand insa numeroasele sale derapaje despre care s-a scris in presa. "Episodul Dinamo", pentru care Popescu nu mai are usi deschise la Craiova, evaziunea fiscala din transferul lui Florin Bratu, implicarea sa in alte tranzactii suspecte cu fotbalisti, caz care se afla acum in justitie, unele probleme ale firmelor sale cu Fiscul, mult comentata posibilitate (negata de cei in drept) ca jucatorul sa fi fost informator al Securitatii s.a.m.d., toate acestea au aruncat o umbra de indoiala asupra unuia dintre cei mai importanti jucatori ai "Generatiei de Aur". Ieri, Popescu a pus capac si a anuntat ca nu mai candideaza din cauza "mizeriilor" de la FRF. Dar el tocmai pentru a inlatura aceste "mizerii" ar fi trebuit sa lupte!
Am spus, in ultimii ani am asteptat mult si am primit foarte putin de la marii nostri fotbalisti, care nu si-au confirmat si in afara terenului statutul de magicieni cu care ne-au incantat in anii ’90. Gica Hagi, regele driblingului
