Pana la deciziile de miercuri din Comisia de munca - majorarea punctului de pensie cu 100 de lei si reducerea cu zece procente a contributiilor la asigurarile sociale - aveam o nelamurire: parlamentarii sunt tampiti numai inainte de alegeri, sau si in timpul liber, cand isi exerseaza limitele pe seama tuturor romanilor?
Avem cu totii raspunsul, dar mai ales un sentiment de deja-vu. Tineti minte majorarea salariilor dascalilor cu 50 la suta in urma unui amendament al aceluiasi PSD? Premierul de atunci, Calin Popescu Tariceanu, statea in Piata Universitatii cu buzunarele intoarse pe dos, laolalta cu copiii strazii, in timp ce alesii natiunii aflate in curs de dezvoltare explicau ca de fier sa fii, dar nu poti sa nu simpatizezi cu soarta dascalimii.
Initiatorul aducerii punctului de pensie la 45 la suta din salariul mediu brut, deputatul Ioan Cindrea, a avut astazi un discurs asemanator: "stiu ca este un efort bugetar deosebit, dar fiind social-democrat, nu pot sa nu ma gandesc la soarta acestor oameni".
Intrebat apoi cum isi imagineaza ca pensile se pot mari in conditiile reducerii contributiilor la asigurarile sociale si a inexistentei de masuri pentru stimularea infiintarii de locuri de munca, autorul lacrimii nationale a dat un raspuns halucinant: pensionarii carora le va creste venitul cu o suta de lei vor face cumparaturi si vor ajuta la mentinerea actualelor locuri de munca. Ce sa mai comentezi in fata unui individ care crede ca daca toate pensiile ajung la un miliard se stimuleaza cresterea economica?
In fine. Draguta este insa sursa de finantare indicata de babuini: reducerea bugetului Presedintiei, al Serviciilor de Informatii si al proiectului Elenei Udrea privind infiintarea unui teren de golf.
Nu ca edificarea bugetului institutiei controcene n-ar putea comporta niste discutii asupra moralitatii -