Parafrazând titlul unui film horror de la Hollywood, situaţia Universităţii Craiova de astă-vară şi până astăzi este una terifiantă. Ne îngrozeşte gândul că putem retrograda. Ne sperie ideea că nu o să fim în stare să luăm licenţa. Ne dă fiori sentimentul că putem să-l pierdem pe măritul conducător Mititelu şi, astfel, să se destrame „visul american“ al ultimei ere patronale.

După cum a început 2010, Craiova este pe un trend ascendent. Dar doar în declaraţii, fiindcă amatorismul şi impotenţa se ascund cel mai bine prin „datul din gură“. Gratis fiind, Mititelu nu trebuie să-şi pună problema vânzării lui Costea, pentru a vorbi.

Prezentate sub forma unor comunicate, pe care nici măcar semnatarul lor nu le mai crede, veştile dinspre echipă în noul an sunt... tot ca înainte. Jucătorii experimentaţi sunt lăsaţi să plece, nu pentru că nu ar fi confirmat, ci pentru că restanţele salariale avute faţă de aceştia au fost o ustensilă bună când a venit vorba de dezlegările lor. Antrenorul olandezo-străinezo-beneluxian lipseşte cu desăvârşire pe hârtie, dar, cum la noi echipa e condusă din umbră de patron, stăm fără griji. În organigrama clubului sunt tot aceiaşi profesionişti care au ratat pregătirea din vară, motivând pe atunci jucătorii cu hârtiuţe lipite pe uşă şi lăudând nişte preparatori fizici de primă clasă care au reuşit să accidenteze trei sferturi din echipă în turul campionatului. Mititelu a promis că vor veni cel puţin trei-patru profesionişti la fiecare nivel din club. Cum să mintă el suporterii „adevăraţi“ care încă mai cred în el?!

Aflat în criză de lichidităţi, din cauză că a investit mai mult într-o campanie electorală eşuată decât în propria echipă, patronul şi-a cam pierdut aplombul.

Din postura de cel mai tare din Oltenia, în care s-a văzut Mititelu sezonul trecut înaintea meciurilor cu Steaua şi Vaslui, acesta a ajuns acum să-şi drămuiască