Câţiva copii de „stranieri“ au povestit pentru „Adevărul de Seară“ cum e „singur acasă“. Claudiu (18 ani), Marian (17 ani), Alexandra şi Ana, ambele de 15 ani, trăiesc aceeaşi dramă: au situaţii financiare de invidiat, dar părinţii sunt peste mări şi ţări.

Claudiu are 18 ani şi este elev în clasa a XI-a, în Iaşi. Când avea trei ani, mama lui a plecat la muncă în străinătate. Astfel, în 15 ani de viaţă, a petrecut doar unul efectiv alături de cea care i-a dat viaţă.

Tânărul ieşean vine de aproximativ trei luni la centrul pentru copiii ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, din oraş. Aici, primeşte consiliere psihologică, se întâlneşte cu alţi tineri aflaţi în aceeaşi situaţie sau se delectează cu cărţile din bilbioteca centrului. „Mama lucrează pe un vas de croazieră. Nu am fost niciodată pe la ea. În schimb, vine în ţară cam de două ori pe an. Vorbim în fiecare zi la telefon, cât putem de mult“, spune Claudiu.

Chiar dacă banii trimişi de mamă îi permit să-şi îndeplinească majoritatea dorinţelor, recunoaşte că ar fi mult mai fericit dacă aceasta s-ar întoarce definitiv în ţară. „Când trec prin situaţii mai dificile, mă gândesc că poate era mai bine ca mama să fi rămas cu mine acasă, chiar dacă asta însemna să avem o situaţie financiară precară“, spune adolescentul.

Părinţii lui Marian, plecaţi în ţări diferite

În vârstă de 17 ani, Marian, coleg de şcoală cu Claudiu, se confruntă cu aceeaşi problemă. Tânărul este crescut de bunici pentru că tatăl său lucrează în Liban, iar mama în Grecia. „Sunt destul de apropiat de bunicii mei. Cu părinţii vorbesc pe internet şi ne vedem de sărbători. Fie vin ei aici, fie mă duc eu încolo“, spune tânărul. Marian spune că la centru, cel mai mult, îi plac cărţile din bibliotecă. O modalitate de a trece peste lipsa părinţilor au găsit şi Alexandra şi Ana, ambele de 1