S-au inchis cateva ziare. Coincidenta sau nu, ele fac parte din acelasi trust de presa. S-au gasit imediat cativa plictisiti fara subiecte sa si salute decesul ziarelor. Au facut imediat legatura intre, ceea ce ei sunt siguri ca sunt, afacerile dubioase ale patronului si ceea ce a fost politica editoriala a decedatilor.
De aici concluzia ca moartea a fost una binevenita. Si au salutat-o. Astfel s-ar fi pus capat unui tip de jurnalism vecin cu santajul. Si nu numai. Deontologii de serviciu ai presei romanesti, constiinte puritane ale moralismului public, au salutat si au dansat peste cadavrele proaspete ale celor patru ziare. Trebuie sa ai o mare putere de iluzionare sa crezi ca, odata cu cele patru ziare, au murit cei mai murdari faptasi ai presei si ca, tocmai de asta, ei isi merita soarta.
Ca esti in stare sa inventezi tot felul de sofisme cu care iti argumentezi teoriile puritane, mecanismul in sine nu e tocmai un act sofisticat, desi poate parea o ocupatie in lipsa a ceva mai bun. Dar de aici pana la a spune apasat ca acum s-a mai curatit aerul presei romanesti si ca se respira deja mai curat este un drum mai lung decat il pot strabata toti deontologii la un loc.
Ma intereseaza sa stiu cine se considera nepatat. Sa nu ne oprim la soarta individuala a ziaristilor, caci pana si puritanii au deplans victimele colaterale (jurnalistii onesti) ale deceselor din trustul Realitatea-Catavencu. Vorbind despre trusturi, care dintre cele cateva putine imperii media din Romania nu si-a cumparat datoriile la stat prin tacere sau chiar linguseala politica? Ce mare televiziune din Romania a ramas nepatata politic, care mare ziar nu a inchis gura in fata unei oferte de publicitate de la stat? Am putea sa le luam pe fiecare in parte si vom gasi la toate un punct mort in trecutul lor moral.
Ne trezim facand-o pe purii si deontologii cand stim ca in trecutul
