Cînd deputatul Kerekes Karoly a anunţat ieri, în Comisia de muncă şi protecţie socială, că UDMR nu va vota bugetul asigurărilor sociale şi că va milita pentru pensii mărite şi CAS scăzut, probabil că mulţi s-or fi întrebat ce mai e şi asta. Lămuririle n-au întîrziat să apară, oferite de colegii săi din Uniune: premierul şi ministrul de finanţe nu ne-au informat şi pe noi în legătură cu ce prevede proiectul de buget, pentru că, dacă ar fi făcut-o, ar fi aflat poziţia noastră legată de pensii şi taxe. Cu atît mai mult cu cît avem postul de vicepremier, pe care nu îl privim ca pe unul de decor. Aşa că vom negocia chestiunea în zilele următoare cu Ministerul de Finanţe.
Tonul a fost calm, civilizat şi diplomatic, dar ferm, iar palma evidentă. Mesajul UDMR pare destul de clar, şi anume că nu acceptă să fie trataţi ca parteneri de mîna a doua în acest guvern, indiferent de numărul de posturi deţinute. UDMR nu e Daniel Funeriu, să i se pună în braţe reducerea de 15 mii de posturi în învăţămînt, decisă de alţii, şi să fie trimis s-o anunţe. Mesajul pare să fi fost înţeles măcar de unii dintre liderii PD-L. Azi la “Casa Presei”, de la Realitatea FM, liderul deputaţilor democrat-liberali, Mircea Toader, admitea conciliant că e posibil ca “din cauza lipsei de timp de la formarea guvernului pînă acum, intenţiile legate de buget să nu fi fost comunicate cum trebuie tuturor. Dar cu siguranţă lucrurile se vor remedia”.
Un al doilea lucru desprins din mesajul liderilor maghiari este că PD-L va trebui să se aştepte la negocieri permanente, “din mers” sau “pe parcurs”, aşa cum le numea ieri un alt deputat, Petru Lakatos. Intrată la guvernare în an de sacrificiu, Uniunea va încerca să maximizeze pragmatic acest statut. Nu-mi imaginez că-şi face griji în privinţa vreunui protocol stufos, aşa cum a existat între PD-L şi PSD, anul trecut. Pentru că nu cred că UDMR va fi al
