PD-L este noul PSD. Scriam lucrul asta aici pe la jumatatea lunii trecute insa, din motive de spatiu, nu am putut sa detaliez. Reiau subiectul, dupa ce zilele astea am urmarit schimbul de replici dintre Cristian Preda si Emil Boc cu corolarul “dude, where’s my blog”

De ce cred ca exista o asemanare intre cele doua: PD-L, prin membrii sau apropiatii sai, domina toate institutiile importante ale statului: parlament, guvern, presedintie, justitie (recenta decizie a presedintelui de a refuza sa o numeasca pe Lidia Barbulescu la ICCJ e un exemplu). Dupa ce ani de-a randul s-a marketat ca un partid anti-sistem, acum a devenit una cu monstrul. La fel era si PSD pana in 2004, e adevarat, din motive cu totul diferite La fel ca si PSD in 2004, PD-L pregateste o modificare a Constitutiei de pe urma careia spera sa profite la viitoarele alegeri prezidentiale si parlamentare Tot ca in 2004, PD-L se legitimeaza prin asocierea cu presedintele care, la randu-i, se comporta ca un parinte isi dojeneste micutul fara prea mare convingere, mai mult asa de ochii lumii Opozitia este derutata, incoerenta si demoralizata ceea ce permite, deocamdata, PD-L sa guverneze folosindu-se de ceea ce eu as numi o coalitie amorala . La fel ca in 2004. La fel ca si PSD in aceeasi perioada, PD-L reuseste in buna masura sa isi tina sub capac tensiunile interne. Asta nu inseamna ca nu exista si ca nu vor rabufni. E absurd sa ne inchipuim ca la democrat-liberali domneste o liniste serena tulburata brusc de Cristian Preda. Fostul PDSR a devenit PSD adunand la un loc tot felul de grupari de stanga si de centru, incercand sa elibereze astfel culoarul ocupat de tot felul de partide si partidulete care provocau confuzii sau iroseau voturi din cauza pragului parlamentar. La fel si fostul PD. A devenit PD-L absorbind formal sau informal, personalitati din zona dreptei si a incercat, fara succes