- Editorial - nr. 454 / 7 Ianuarie, 2010 S-a intamplat, luni, 4 ianuarie, pe la ora 16,00. N-apucasem bine sa fac in intregime bilantul modului de punere in pagini a ziarului de a doua zi, ca un telefon pe firul redactorului-sef, al unui cititor din categoria "bunilor romani," ne deranjeaza insistent. Il ascultam pe individul de la capatul firului, numai ca, in loc de obisnuitul "La multi ani"!, ne trezim cu o sapuneala zdravana, pentru ca am "indraznit", cu o zi inainte, sa tiparim doar un ziar de opt pagini. "Ne furati banii din buzunar", conchide el cu un urlet inabusit, dupa care tranteste telefonul in furca, fara a-mi oferi cea mai mica posibilitate de a-i raspunde. Probabil, stia el de ce. Gestul de revolta al cititorului nostru, a carui voce ducea spre a unui cunoscut al "casei", m-a tulburat profund. Nu numai prin modul lui de manifestare, ci mai ales prin mesajul acestuia, care privea ziarul nostru ca pe o marfa abjecta de pe o taraba de periferie, ce nu-si merita pretul. Sau un fel de replica la "fa bine si asteapta rau". Numarul de ziar incriminat, primul din acest an, a fost editat, duminica, in ideea ca luni dimineata cititorii nostri sa aiba totusi ce citi. Efortul redactiei a fost considerabil, dat fiind faptul ca era sarbatoare, in prima duminica dupa Anul Nou, totul parea in adormire. In acest context, cand nu functioneaza nimic, nicio institutie, este greu sa reusesti sa umpli 12 sau 16 pagini, si apoi, sa nu uitam, era o zi cand se mai merge si la biserica. Vorbind despre pretul ziarului, de 90 de bani bucata, la vanzarea libera, pe care dansul l-ar considera "exorbitant". Desi este mai mic decat al majoritatii covarsitoare a cotidianelor muresene si romanesti, informam cititorii nostri ca el este mult sub pretul de cost. Adica noi il vindem cititorului sub pretul de productie. Este, de fapt, o practica a intregii prese, pentru a usura accesul c