Japonia este una din ţările cele mai dezvoltate din lume, cu o economie bazată pe electronică şi tehnologii dintre cele mai avansate. Oraşele mari sunt metropole cu milioane de locuitori, reţele de transport în comun foarte dense, zgârie-nori de beton şi sticlă, o forfotă umană şi constructivă plină de energie. (...)

Şi totuşi, în unele colţuri, trecătorii sunt surprinşi de apariţia unor temple sau lăcaşuri de cult – shrine-uri – dedicate unor zeităţi ale naturii. Acestea devin din ce în ce mai numeroase şi mai active în zonele rurale sau în orăşele mai mici, cu tradiţii încă păstrate în vâltoarea vremurilor. Şintoismul este una din marile religii ale Japoniei, religia indigenă, care a apărut în timpuri imemoriale ca manifestare a respectului faţă de natură şi de locuri considerate sacre. Cele mai cunoscute shrine-uri sunt cele care adăpostesc cele trei simboluri ale imperialităţii japoneze: oglinda, spada şi bijuteria. Acestea sunt Ise Jingu, Atsuta Jingu la Nagoya şi Meiji Jingu la Tokio. În plus, există numeroase jinja, lăcaşuri de cult mai mari sau mai mici, cu istorii seculare, care se întâlnesc la tot pasul, atât în zonele turistice, locuite, cât şi în vârfuri de munte. Suprafaţa Japoniei fiind trei sferturi muntoasă şi acoperită de păduri, acestea au fost dintotdeauna considerate lăcaşuri ale Divinităţii. De asemenea, viaţa de-a lungul coastelor mării, pescuitul ca activitate periculoasă, care cere îmbunarea zeităţilor, au determinat construcţia acestor porţi specifice denumite torii în localităţile marine. Sunt ubicuitare, încât aproape încep să treacă neobservate, dar, la diferite ocazii, ele devin locuri de petrecere, unde se strânge colectivitatea, cu mic cu mare, la festivaluri denumite matsuri. Acestea au loc pe tot parcursul anului, unele fiind specializate în diferite domenii şi atrăgând pelerini din întreaga ţară. În viaţa de zi c