Mi-am mai adus aminte o intâmplare cu Gabriel Dimisianu. Prin doua mii si ceva, iesind impreuna de la o sedinta a Comitetului Director al Uniunii Scriitorilor, ne-am suit amândoi in masina mea parcata in curtea Casei "Monteoru", de pe Calea Victoriei. Am pornit masina, am parasit curtea amenajata ca un peron, pe care trageau cândva trasurile boieresti, si, intrând pe Calea Victoriei, am savârsit deliberat o mica si inofensiva ilegalitate si anume am luat-o la stânga, pe sens interzis, cu intentia ca dupa numai douazeci-treizeci de metri sa o fac la dreapta, pe bulevardul Dacia, redevenind un sofer corect. Iata insa ca exact pe Calea Victoriei, la mijlocul strazii, se afla un politist de la circulatie, care m-a fluierat autoritar si m-a obligat sa opresc. Stiind ca sunt vinovat, m-am pierdut cu firea si n-am observat ca politistul era descheiat la haina si avea aerul cuiva care bause. Am facut greseala sa-i dau actele, iar el, cu actele in mâna, amenintându-ma cu luarea permisului de conducere, mi-a spus:
- Du-ma imediat la Gara de Nord. Daca ma duci, nu-ti mai iau carnetul.
Am rasuflat usurat. Politistul, despre care mi-era tot mai clar ca nu mai avea deloc discernamânt din cauza alcoolului, mi-a inapoiat documentele si s-a asezat pe bancheta din spate (Gabriel se afla in dreapta mea). Aglomeratia de pe strada ma impiedica sa merg repede cu masina. Atunci s-a petrecut ceva iesit din comun: politistul a scos un pistol si mi l-a proptit in ceafa.
- Misca, nenorocitule, mi-a spus el pronuntând cu dificultate cuvintele. Ce faci?! Crezi ca poti sa ma pacalesti?!
Si eu, si Gabriel ne-am facut albi ca varul. Am incercat sa ne folosim elocventa, pentru a-l tempera pe agresor. Dar el indrepta revolverul când spre mine, când spre Gabriel, amenintându-l astfel (cu moartea!) pe acela dintre noi care incerca sa-l convinga sa-si bage arma inapoi in tocul d
