Diversitatea şi complexitatea protezelor este tot mai mare în ultimii ani. Ochiul bionic, mâna bionică... Ingineri şi medici laolaltă încearcă să creeze dispozitive cât mai apropiate de structura şi de funcţionalitatea segmentului pe care ar trebui să-l înlocuiască. Cele mai multe dintre aceste noi tehnologii au ajuns şi în România.

În România, toţi cetăţenii au dreptul la endoproteze gratuit, prin intermediul Programului Naţional de Endoprotezare, derulat de Ministerul Sănătăţii.

57 de spitale şi de clinici de ortopedie implantează proteze şi 47 dintre ele pot să înlocuiască şi proteza primară, prin acest program.

Banii alocaţi de stat nu sunt suficienţi

Sumele pe care Ministerul Sănătăţii le alocă acestor spitale nu sunt suficiente pentru a acoperi solicitările, aşa încât, spre sfârşitul anului (uneori chiar după primele luni), când fondurile se micşorează, se formează liste de aşteptare.

Singura soluţie de a evita aşteptarea este ca bolnavul să suporte costul endoprotezei de care are nevoie. Suma alocată în 2009 Programului de Endoprotezare a fost aceeaşi cu cea din 2008, însă creşterea cursului euro a făcut ca numărul de proteze achiziţionate de spitale să fie mai mic anul trecut, iar lista de aşteptare să fie mai lungă.

Comisiile decid ce endoproteze cumpără

Opţiunea pentru o proteză performantă sau pentru una mai puţin performantă aparţine spitalului. Decizia este luată în funcţie de banii de care dispune instituţia, de indicaţia endoprotezei, dar şi de vârsta pacientului, pentru că un tânăr, spre deosebire de un vârstnic, are nevoie de o endoproteză mai performantă, care să-i asigure o viaţă cât mai activă şi care să aibă o durabilitate cât mai mare.

Fiecare caz care necesită endoprotezare este analizat şi aprobat de o comisie formată din medicul-şef al secţiei de specialitat