In caz ca va intrebati daca puteti sa duceti si copilul sa vada spectacolul "Ivan Turbinca" la Teatrul National din Bucuresti, raspunsul este, fara doar si poate, "da!". Erau destui copii in sala la premiera si va asigur ca se distrau foarte bine. De fapt, cred ca cel mai bine se distreaza copiii vazând acest spectacol, fiindca adultii - unii dintre ei, cel putin - au marele defect de a-si pune intrebari, ceea ce uneori poate sa strice chiar toata placerea.
Spectacolul "Ivan Turbinca" (dramatizare de Ion Sapdaru dupa basmul lui Ion Creanga) a fost pus in scena de un grup de creatori moldoveni, Ion Sapdaru (regizor), Victoria Bucun (coregraf), Gelu Râsca (scenograf) care au refacut, cu actori bucuresteni, un spectacol mai vechi de la Teatrul din Botosani. E un spectacol tip musical, realizat in mod profesionist, cu câteva idei bune la nivelul interventiei regizorale si cu o uriasa energie si inventivitate când vine vorba despre coregrafie (aici merita laude si actorii, majoritatea tineri, care fac bine fata ritmului strâns al momentelor coregrafice si incearca sa-si depaseasca limitele). Daca n-ar fi destul de modest când vine vorba despre cum arata scenografia (câtiva pari de lemn având infipte in vârf sperietori de ciori si masti populare, plus un covor de plastic verde imitând iarba), "Ivan Turbinca" ar putea fi un bun exemplu de musical autohton, mai ales ca muzica grupului Trigon (si el provenit din Moldova) energizeaza spectatorii. Sunt insa si destule motive sa nu ne entuziasmam prea mult, oricât de nerabdatori am fi sa ne vedem in stare sa naturalizam si aceasta forma de spectacol (au mai existat incercari, insa reusite destul de putine).
Mai intâi ca musicalul e aici doar un hibrid, fiindca lipsesc song-urile, toate interventiile interpretilor fiind facute in proza, cu opriri cam brutale ale ritmului impus de coregrafie pentru spune
