Fostul ajutor de şef de post predă, de peste 25 de ani, ţambalul la Şcoala Populară de Arte şi Meserii din Piteşti, unde a pregătit peste 100 de elevi

Gheorghe Mihalache a deprins pasiunea pentru ţambal încă din copilărie. Bărbatul face parte dintr-o familie cu tradiţie în muzica populară, atât tatăl său cât şi un unchi fiind cântăreţi la ţambal, iar un alt unchi cântă la vioară şi fratele său la acordeon.

“La mine în comună era o vatră folclorică. Erau foarte mulţi lăutari. Am învăţat de la unchiul meu, el m-a îndrumat să cânt la acest instrument. Aveam vreo 10 ani şi erau încă doi ţambalişti vecini cu mine. Unul dintre ei încerca să-l înveţe pe băiatul lui, Marin Ulei, acum professor la liceul Dinu Lipatti din Bucureşti şi membru al ansamblului Ciocârlia, şi asistam şi eu cu unchiul meu. El a învăţat primul şi mi-a arătat şi mie cum să cânt la ţambal.”, spune bărbatul.

A lucrat ca agent de poliţie

A urmat apoi armata şi a lucrat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor ca subofiţer şi ajutor de şef de post. După patru ani a fost trecut în rezervă, pasiunea pentru ţambal fiind mai puternică decât dorinţa de a face carieră în poliţie.

Gheorghe Mihalache venise la Piteşti, în vizită la sora şi la fratele său când a intrat în contact din nou cu interpreţii de muzică lăutărească. “M-am împrietenit cu lăutari din Argeş şi când le-am povestit că eu aveam salariu pe atunci 2000 de lei pe lună au râs de mine. Ei câştigau atât într-o noapte, la o nuntă. Aşa că am început şi eu să cânt la nunţi şi m-am angajat în ansamblul Chindia din Piteşti.”, îşi aminteşte interpretul.

Cu ansamblul a mers la numeroase spectacole şi concursuri în ţară şi în străinătate, a vizitat peste 15 state. De asemenea, a mai colaborat şi cu Ansamblul Doru şi cu Casa de Cultură a Sindicatelor din Piteşti.

A învăţat sute de elevi