Se scriu putine carti despre realitatea imediata, cea in care traim cu totii si pe care nu incetam sa o blamam, sa o laudam, sa ne aratam dezamagiti sau incântati, adica sa avem o atitudine constanta fata de ea.
Noul val literar a debutat cu o astfel de ambitie, incercând sa surprinda schimbarile lumii noastre, schimbari vizibile mai ales la cei tineri. Asadar, a navalit in proza, dar si in poezie, o lume mai libertina, aparent iconoclasta, negând valorile traditionale intr-un mod anarhic. Spun anarhic pentru ca exista valori perene si valori comuniste, exista ideologii construite pe sistemul comunist si pe refuzul acestuia, exista mentalitati adânc inradacinate in jumatatea de secol in care românii au fost privati de drepturi fundamentale, dar exista si principii solide de viata venind din lunga experienta umana. Tinerii le percep pe toate ca fiind produsul comunismului, iar pe cei care le mai sustin ii percep ca pe niste dinozauri din epoca de piatra a aceluiasi comunism.
In acelasi timp, insa, lumea noua a adus categorii inexistente, personaje care nu se puteau imagina inainte de '89, noi factori ce ne influenteaza viata, ne dicteaza comportamentele si ne raporteaza altfel unii la altii. Peste noi au navalit realitatea politica si fauna sa de personaje, realitatea afacerilor, cu o paleta larga de tipologii, realitatea showbiz-ului, propunând de-a valma vedete si pseudovedete, realitatea mediatica, influentând principii, mod de viata, valori, manipulând mase largi prin mituri si pseudomituri, realitatea high-life-ului, un high-life autohton, desigur, cu tot felul de specimene care ar fi facut deliciul si ar fi triplat comedia umana a lui Balzac.
Subiectele si personajele acestor realitati razbat greu in literatura. Cauza principala este, in opinia mea, modul in care traieste scriitorul român. Mai degraba inchis in sine sau multumindu-se cu
