Doar trei mărci hunedorene au ajuns cunoscute în afara judeţului înainte de 1989. Una este cojocul de la Vidra Orăştie, alta este virşliul de Sălaş, iar a treia este marca de bere Haţegana. Acum pensionar, Dorin Pisoiu a fost primul director al fabricii de bere de la Haţeg.
El deţine în colecţia sa de băuturi prima sticlă de bere hunedoreană, datată 9 februarie 1978 şi plină cu lichidul original.Berea de Haţeg se prepara în 1989 cu mălai şi elemente nemalţificabile, pentru că Ceauşescu nu mai accepta importul de malţ. „Am luat-o de pe bandă şi am dus-o acasă. Nu a avut etichetă, singura marcă se afla pe emblema desenată pe dop. E fermentată şi răsfermentată după 32 de ani de păstrare, are depuneri pe fund şi cred că presiunea dinăuntru este de două-trei ori peste cea a unei sticle de bere obişnuite. Nu am s-o deschid niciodată. Este prima bere fabricată în Hunedoara”, spune Dorin Pisoiu.
Bere cu mălai
Haţegana, în perioada ei comunistă, era o bere nepasteurizată, cu durata de garanţie de şapte zile. Se fabricau maxim 400.000 de hectolitri pe an, cantitate total insuficientă pentru cererea pieţei de atunci. O bere hunedoreană costa în acea vreme 2,5 lei, în echivalent actual, aproximativ 1,2 lei.
„Hunedorenii au avut fabrica de la Haţeg numai pentru că Ceauşescu a vrut să înlocuiască ţuica de la gura minerului cu mai puţin alcoolica bere. Două treimi din ce fabricam trimiteam în Valea Jiului”, spune Dorin Pisoiu.
De-a lungul istoriei ei comuniste, berea de Haţeg a primit mai multe lovituri. „Una din ele a fost sistarea importurilor dictată de Ceuşescu. Am înlocuit malţul nemţesc cu mălai românesc şi cu orz nemalţificabil. Berea devenise instabilă, se tulbura după patru – cinci zile şi nu mai avea acelaşi gust. Pe urmă, în prima perioadă a deceniului opt, a fost schimbată sursa de apă. S-a înlocuit apa perfectă,
