Imperiul lui Sorin Ovidiu Vântu a început să se clatine în primele zile după alegeri, însă prăbuşirea trustului Realitatea înseamnă falimentul unui soi de FNI jurnalistic dependent de resursele publice şi puterea politică. Nu moare ceva sănătos, crapă o afacere putredă. SOV a cumpărat titluri care nu erau afaceri de presă profitabile, ci instrumente de stors bani. Gardianul şi Ziua, ultimele titluri închise pe 5 ianuarie, raportau oficial de cel puţin cinci ani pe pierderi, şi totuşi erau în piaţă. Nimeni nu se întreabă prin ce miracol, la ce foloseau cele două ziare dacă ele consumau resurse de ani de zile şi, teoretic, nu produceau bani.

SOV a investit în titluri curate, cum era Cotidianul până prin 2008, dar a cumpărat şi instrumente de presiune, nu afaceri viabile, ca Ziua sau Gardianul. Eficienţa lor se măsura altfel în economia trustului. Sorin Roşca Stănescu, omul care a condus ani de zile ziarul Ziua, a crescut şi perfecţionat o specie mutant de gazetar - om de afaceri. El a înfiinţat „altă ligă“ de presă, liga gazetarului agresiv, veşnic înfipt în gâtul puterii, însă despre care nu ştii niciodată când investighează, când şantajează, când ameninţă, când anchetează în interes public, când vânează un contract.

Aşa fiind, unii dintre foştii săi colaboratori, crescuţi sub brandul Ziua, au ajuns inevitabil să practice pe scară largă şantajul de presă: ancheta jurnalistului venea la pachet cu contractul de publicitate. Plăteşti, oprim ancheta. Nu plăteşti, te distrugem. Erau vremuri când oameni de afaceri din Cluj, Iaşi sau Bucureşti erau terorizaţi de şantajişti locali deghizaţi în gazetari. Mulţi acceptau să plătească taxa de protecţie, pentru că nici ei nu erau curaţi ca lacrima. Au fost procese cu acuzaţii de şantaj la Cluj, la Iaşi şi la Bucureşti, nedovedite însă în justiţie.

Acest model primitiv, brutal, de a stoarce bani s-a îmbunătăţit şi so