Se pare că nu învăţăm nimic din lecţiile pe care ni le oferă viaţa. Iar unele manifestări la vârf ne dau senzaţia că politicienii noştri trăiesc pe planete diferite, în realităţi diferite.

Vara trecută, parlamentari de toate culorile şi-au dat mâna într-un elan populist major şi au votat – în unanimitate! – majorarea lefurilor dascălilor cu 50%. Votul a devenit lege, iar legea a fost validată de preşedintele Băsescu, care iniţial se opusese, considerând că nu există resursele financiare necesare (deşi, după opinia lui Tăriceanu, economia „duduia” de mama focului). Se profilau, însă, la orizont, alegerile, şi cu toate rezervele, preşedintele a considerat că nu dă bine la electorat să se pună de-a curmezişul. Ce-a urmat?

Bucuria dascălilor n-a ţinut mult! Doar până la alcătuirea bugetului când s-a văzut că Guvernul nu are de unde să facă majorarea. Legea e lege însă, şi profesorii au protestat îndelung, făcând şi niscai greve. Degeaba. Criza a dat totul peste cap şi dascălii au rămas cu buzele umflate. Iar pentru nerespectarea legii n-a dat nimeni socoteaă, deşi chestia era penală!

Acum, într-o situaţie diferită – nu numai că economia nu duduie, dar dă şi semne de colaps –parlamentarii dau dovadă de aceeaşi lipsă de discernământ. Mânaţi de acelaşi elan populist, necugetat s-au gândit să facă niscai fapte bune şi au votat majorarea punctului de pensie şi reducerea contribuţiei la asigurările sociale – măsuri care n-ar face altceva, acum, decât să vlăguiască un buget şi aşa destul de costeliv. Gestul aleşilor este iresponsabil, atâta timp cât se flutură pe la nasul oamenilor necăjiţi o speranţă iluzorie, cu şanse extrem de reduse de a putea fi aplicată. Parlamentarii s-au întrecut în amendamente fanteziste, nimeni nu a venit cu soluţii realiste, viabile, pentru stimularea mecanismelor care produc bani pentru taxele şi impozitele din