Mi-e teamă că euforia pe care se bazează noul nostru buget de stat îşi are locul doar pe ecranele de cinematograf. Guvernul Boc e mai SF decât filmul „Avatar“! După ce că îşi construieşte bugetul bazându-se pe creştere economică, mai aruncă şi petarda aceea cu taxa pe hamburger de grija sănătăţii românilor. În acelaşi timp, în sânul coaliţiei de guvernământ se discută în contradictoriu despre majorarea pensiilor. Da, da, aţi auzit bine. Există şi &bd

Mi-e teamă că euforia pe care se bazează noul nostru buget de stat îşi are locul doar pe ecranele de cinematograf.

Guvernul Boc e mai SF decât filmul „Avatar“! După ce că îşi construieşte bugetul bazându-se pe creştere economică, mai aruncă şi petarda aceea cu taxa pe hamburger de grija sănătăţii românilor. În acelaşi timp, în sânul coaliţiei de guvernământ se discută în contradictoriu despre majorarea pensiilor. Da, da, aţi auzit bine. Există şi „capete luminate“ care consideră că trebuie să coborâm încă cu câţiva paşi pe spirala către infern a asistenţei sociale, de parcă nu ne-ar frige deja tălpile. Ce nu înţeleg este de unde ar putea veni banii aceştia, procentele dintr-un întreg împărţit la o sută încăpăţânându-se să rămână în continuare în număr de o sută. Creştere economică arată cifrele domnului Vlădescu. De unde? Păi, din creşterea consumului! Ciudată criza asta românească a la Boc&Co. În toată lumea normală, consumul scade în directă relaţie cu creşterea şomajului. Pare logic ca o familie să îşi restrângă cheltuielile atunci când banii se împuţinează. Ba chiar şi cei neafectaţi de disponibilizări sau scăderi salariale îşi drămuiesc mai atent banii ca urmare a efectului psihologic. Se pare însă că guvernanţii noştri nu împărtăşesc aceste opinii. Logica lor e construită parcă pe scenariul unui film de Kusturica. Ne-am pierdut locul de muncă? Bem şi chefuim de bucurie că avem mai mult timp liber!