Aşa cum era de aşteptat, după ce Mircea Geoană a pierdut competiţia pentru Cotroceni, în PSD au început discuţiile despre schimbarea liderului.

Jungla politică e dură. Ai pierdut, trebuie să dispari. Nici măcar eternul Ion Iliescu nu a scăpat acestei legi politicie. În spatele liderului consumat, cei care i-au cărat umili geanta ard de nerăbdare să-şi încerce şi ei norocul. Şi nu numai ei.

În perspectiva anului 2014, scaunul de preşedinte al PSD devine extrem de atrăgător. Cine va ajunge pe el are toate şansele să devină, peste cinci ani, preşedintele României. În condiţiile în care nu se va mai confrunta cu imbatabilul Traian Băsescu, ci doar cu un urmaş al acestuia, misiunea prezidenţiabilului PSD va fi mult mai uşoară. Mai ales după patru- cinci ani de guvernare PDL erodată.

În fapt, acesta ar trebui să fie şi criteriul după care PSD ar trebui să îşi aleagă un nou preşedinte, fie că este vorba de „vechiul” Geoană, de „noul” Năstase, de „tânărul” Diaconescu sau de oricine altcineva: să corespundă profilului de candidat la preşedinţia României.

Viitorul lider al PSD trebuie selectat identificând exclusiv acea persoană care întruneşte calităţile, latente sau manifeste, necesare unui prezidenţiabil. Şeful PSD trebuie să fie un lider autentic care să ducă partidul spre un obiectiv clar: câştigarea preşedinţiei României. Şi care să-şi asume acest lucru. Nu cineva care azi se vrea premier, dar se mulţumeaşte şi cu şefia Senatului şi mâine se vrea la Cotroceni.

Cine ar putea să-i ia locul lui Geoană? Ion Iliescu? Ambiţia de a fi preşedinte pe viaţă precum tovarăşul de ideologie Kim Ir Sen ar putea să-l anime spre un asemenea obiectiv. Pentru PSD nu ar fi o soluţie pentru că nu mai poate candida. Adrian Năstase? Ca şi Geoană, a candidat împotriva lui Băsescu şi a pierdut.

Pentru fostul ministru de