Raul de partid e o maladie politica ciclica care se manifesta ca o senzatie de nemultumire fata de modificarea organica sau functionala a echilibrului ideologic sau organizatoric al partidului. De obicei, raul de partid se produce postelectoral, desi uneori simptomele se manifesta si inaintea unei confruntari electorale. Iar cei mai expusi acestei suferinte politice sunt de cele mai multe ori acei politicieni sau comentatori politici, uneori chiar si militanti, cu o sensibilitate reactiva fata de linia sau conducerea partidului. Daca pentru afectiuni mai degraba fiziologice precum raul de mare, de inaltime sau de calatorie au fost propuse diferite remedii, oare n-ar putea fi gasit si un leac pentru raul de partid? Caci, daca nu e tratata cu responsabilitate, aceasta maladie risca sa afecteze grav atat viata partidelor, dar, datorita rolului acestora, si functionarea institutiilor politice si administrative.

Acum, cand ora criticii interne a conducerii de partid pare sa fi venit in toate partidele importante de la noi, unii asteapta de la aceasta exteriorizare a raului de partid solutia la raul de tara. Dar cum politica nu este un spatiu al miraculosului, reforma partidelor si a politicii nu poate fi impusa cu forta si oarecum din afara partidelor. Totusi, aceasta iluzie este exprimata destul de des de acei politologi sau comentatori care s-au ratacit in politica. Insa, odata intrati in politica partizana, acestia isi pierd fie obiectivitatea stiintifica, fie impartialitatea jurnalistica, devenind simpli executanti de partid. Logica de partid este diferita atat de riguroasa metodologie stiintifica, cat si de libertatea de opinie jurnalistica. Emil Boc, profesor de stiinte politice la baza, a inteles diferentele dinte politica si stiinta si a abandonat perspectiva teoretica pentru una practica. Altii par insa sa nu se adapteze si incearca sa aduca partidele