Pe lângă pasiunile pentru muzică şi arhitectură, tânărul bucureştean este nelipsit, în fiecare iarnă, de pe pantele înzăpezite ale oraşului, practicând acest sport de mai bine de 15 ani.

Cum începe să ningă, tânărul în vârstă de 32 de ani, iese cu placa prin parcurile bucureştene. Alege cele mai înalte dealuri, se echipează şi îşi dă drumul cu viteză pe pârtia improvizată. Când are timp şi bani preferă să meargă la munte.

„Din cauza serviciului nu pot pleca de câte ori vreau eu la munte. Dar cum se aşterne zăpada ies prin parcuri. În concedii însă, mă revanşez. Împreună cu prietenii merg la munte“, spune Bart, aşa cum îi spun prietenii încă din copilărie.

A fost pasionat de placă încă de când era mic şi, ca toţi ceilalţi, a început cu skateboardul. „De mic, bunicul m-a învăţat să merg pe bicicletă, iar la 6 ani l-am convins pe tatăl meu să mergem pe bicicletă de la Bucureşti până la Călugăreni. Încă de atunci am fost atras de sporturi practicate în aer liber“, îşi aminteşte Răzvan.

Între timp, plimbându-se prin parc, a văzut un skate. A căutat prin multe magazine din Bucureşti, dar nu a găsit. „Apoi am avut noroc. La 12 ani am primit unul de la un prieten de-al mamei mele, din Franţa. Îi tocisem roţile, dar am avut şansa să merg şi eu în Franţa şi să mai iau unul“, spune Răzvan.

Prima placă de snow şi-a făcut-o singur

După ce a învăţat să se dea cu skateboardul şi să facă tot felul de sărituri, a văzut la televizor ceva mult mai interesant: placa de snowboarding. „Îmi doream una, dar de unde să fac rost? Într-o zi mama mi-a adus o bucată de plastic din care mi-am făcut prima mea placă de snow. Lipeam placaj de plastic şi încercam să o aduc la forma originală a unei plăci. Aveam vreo 16 ani“, povesteşte tânărul.

Pentru că se găseau cam greu şi pentru că nici bani nu prea avea, de câte ori se toceau, Răzv