Emil Boc merită un monument: a salvat 200 000 de români! Le-a salvat locurile de muncă: Guvernul a adoptat o ordonanţă potrivit căreia statul va prelua pentru trei luni plata contribuţiei la asigurările sociale a angajaţilor trimişi în şomaj tehnic, care vor putea primi 75% din leafă.

Vă imaginaţi ce bucurie pe familiile ale căror membri erau ameninţaţi cu pierderea definitivă a slujbei! Cu siguranţă că se va închina câte un pahar (din băutura luată pe datorie de la buticul din cartier) în sănătatea sa şi a familiei dumnealui, pentru grija părintească pe care o manifestă pentru oamenii muncii.

Poate că şi unii angajatori vor da de duşcă câte un pahar de whisky, recunoscători că-şi pot ţine oamenii încă trei luni fără să-i piardă. Ce se va întâmpla, însă, după aceste trei luni? Dacă climatul nu se îmbunătăţeşte şi firmele nu-şi pot relua activitatea? Logic – şomajul clasic va lua locul şomajului tehnic. Şomerii „tehnici” vor deveni şomeri-şomeri. Şi nu vor mai avea ce să bea în sănătatea nimănui.

Nu contenesc să mă uimesc cum reuşeşte dl Boc să convertească fiece înfrângere a politicii guvernului său, în câte o mică victorie! Transformăm şomajul în şomaj tehnic – dăm o lovitură crizei! Nu prea mare. Pentru că, de pildă, cei peste o sută de mii de şomeri bugetari nu vor putea beneficia de această facilitate, pentru că statul nu-şi întrerupe activitatea când afacerile merg prost. Statul merge înainte, iar şomerii săi trebuie să se descurce cum pot.

Vestea pe care ne-a dat-o premierul costă statul: el va plăti, de la buget, sumele pentru asigurări sociale. Este măsura tipică pentru principiile care stau la baza concepţiei oficiale ce guvernează anticriza: cheltuim mai mult ca să pierdem mai puţin!

Nu cheltuim să producem! Bugetul pe 2010 poate să rămână în istorie ca cea mai nepotrivită metodă de a combat