Unul dintre semnele cele mai clare că eşti pe drumul cel bun al vieţii spirituale este starea de bună-dispoziţie. Din această perspectivă privind, nu cred că există un exemplu mai reuşit decât cel al actualului Dalai Lama.
L-am urmărit constant in câteva interviuri şi filme documentare, am citit cărţi care-l au drept protagonist: râde precum copiii, glumeşte şi ştie să răspundă cu umor in cele mai neaşteptate prilejuri, are simţul autoironiei şi dezinvoltura adolescenţilor puşi pe hârjoană, pe scurt, este un exemplu viu de spiritualitate bine aplicată. Acelaşi lucru mi l-au relatat şi cei trei-patru cunoscuţi români sau străini care l-au intâlnit personal, aceeaşi concluzie poate fi trasă de oricine il intâlneşte. Măcar dintre noi, occidentalii, căci aici este parcă deficitul cel mai mare de bună-dispoziţie.
Am găsit de curând incă o carte care-i este dedicată şi care se detaşează prin seriozitate şi acribie: "Dalai Lama. Omul, călugărul, misticul", scrisă de Mayank Chhaya (Ed. Paralela 45, 2009, trad. Ramona Neacşa). Este o biografie autorizată scrisă de un indian care a avut acces atât la documentarea necesară, cât, mai ales, s-a intâlnit adesea cu Dalai Lama.
Nenumărate sunt aspectele inedite descrise in lucrare. Mă voi opri la doar câteva. "Zorii anului 1976 au fost semnificativi atât pentru tibetani, cât şi pentru chinezi. Există relatări care spun că oracolul Nechung a făcut preziceri dramatice, care l-au trimis pe Dalai Lama in ceea ce s-a considerat a fi cea mai lungă retragere a sa, din perioada petrecută in India. In timpul acestei retrageri, de regulă, Dalai Lama se izolează complet timp de câteva săptămâni şi execută practici şi ritualuri despre care foarte rar s-a vorbit. Retragerile ii oferă lui Dalai Lama ocazia de a se regenera spiritual. Unii cred că Dalai Lama ar putea folosi astfel de retrageri ca să creeze imprejurări spe
