E normal ca textele unui comentator să stimuleze reacţia cititorilor. Fie ea în acord cu autorul, fie contrară şi tranşant exprimată. Tranşant, dar civilizat şi cu argumente. Asta înseamnă o societate vie: diversitate de idei, de intervenţii. Este rostul, este obligaţia presei, într-o lume democratică, să semnaleze fără menajamente derapajele în primul rând ale Puterii, ale oamenilor ei, mai ales ale celor ajunşi în cele mai înalte demnităţi publice. Acestui imperativ îi sunt subordonate şi textele publicate în această rubrică, acestui imperativ i se dedică numeroşi colegi de la alte publicaţii.

Primesc cu un cuvenit respect opiniile cititorilor, postate pe forumul de internet al redacţiei. Nu doar cele care mă aprobă sau sunt complementare, ci şi pe cele adverse: aceasta-i însăşi esenţa unei necesare şi asumate dezbateri. Se strecoară însă printre forumişti, sub protecţia anonimatului, o serie de potăi. Care ţâşnesc, asemenea maidanezilor, de sub maşină, cu hămăituri, insulte grosiere şi înjurături porceşti. La adresa autorului sau a celorlalţi forumişti. N-au şi nu adaugă barem o idee, un contraargument la ce ai afirmat.

Scopul lor e doar să încerce a te inhiba, vărsând lături. Unul nu-şi asumă - cu nume, cu număr de telefon sau venind la redacţie - atitudinea grobiană. Încearcă degeaba. Unii o fac prosteşte, dintr-un fanatism stupid, ca ultraşii care dau foc peluzelor. Alţii însă - şi asta-i, într-o democraţie, un real pericol - o fac fiind plătiţi din banul public, angajaţi în instituţii de vârf ale statului, cu misiunea expresă de a lătra pe forum ori de câte ori “stăpânul”, bugetar şi el, se simte deranjat. Penibil job!