Popularii domină în prezent principalele instituţii comunitare, în timp ce stânga a intrat în degringoladă. Anul 2009 a fost martorul consolidării dreptei ca forţă politică dominantă în spaţiul UE, dar şi a creşterii influenţei partidelor europene, în detrimentul celor naţionale.
La fel ca în 2004, Partidul Popular European ( PPE) a câştigat detaşat alegerile europene din iunie trecut. Şi, la fel ca acum cinci ani, şi-a impus candidatul preferat, pe Jossé Manuel Durao Barroso, la şefia Comisiei Europene.
Citiţi şi:
VIDEO România, avantajată de realegerea lui Barroso
De această dată, numele comisarului-şef nu a mai făcut nici măcar formal subiectul vreunei consultări cu şefii de stat şi de guvern. Ultimii ştiu de-acum că jocurile politice se fac la nivel supranaţional şi nu mai au vreun cuvânt de spus în această privinţă.
În ultimii ani, partidele europene au înregistrat o evoluţie greu de anticipat în urmă cu un deceniu. Influenţa acestora a sporit considerabil, în detrimental partidelor naţionale. Partidele europene (de stânga) au fost cele care au întârziat cu două luni învestitura lui Barroso în Parlament, obligându-l să-şi prezinte programul.
Şi tot partidele europene şi-au împărţit între ele posturile, socialiştii preluând ministerul european al afacerilor externe (Lady Catherine Ashton a fost opţiunea lor), iar conservatorii preşedinţia Consiliului European.
Helmut Kohl, artizanul PPE-ului de azi
Guvernele au înţeles această evoluţie şi negociază din ce în ce mai mult cu partidele politice europene, devenite instanţe de neocolit în materie de compromisuri şi mediere.
În acest joc transnaţional, dreapta europeană a câştigat un avans substanţial faţă de socialişti şi liberali.
Politician vizionar, fostul cancelar german Helmut Kohl a realizat că, o dată cu intrarea