Într-unul dintre cele mai sofisticate cartiere ale Capitalei, la răscrucea dintre străzile Pangratti, Rabat şi Aleea Alexandru, iese în evidenţă un volum arhitectural sobru, îmbrăcat în parament de cărămidă aparentă de culoare ocru-roşu ce contrastează cu soclul din piatră de talie al demisolului. Eleganţa clădirii construită în stil modernist între 1932 şi 1933, constă în echilibrul proporţiilor şi în elementele decorative, de altfel simple, precum ancadramente din piatră şi, în registrul superior, o friză constituită dintr-un joc discret de cărămizi aparente în decor. Ferestrele sunt dezvoltate pe orizontală şi dispuse pe lungime unifică faţadele.

Atât accesoriile aplicate faţadelor, cât şi cele din interior sunt din fier forjat şi bronz, iar ancadramentele uşilor şi ferestrelor, soclul clădirii, ca şi profilul cornişei s-au executat din piatră de talie de Başchoi, din Dobrogea, spune Duiliu Marcu, în timp ce Emil Prager afirmă că era piatră albă de Vraţa, din Bulgaria.

Duiliu Marcu a considerat acest teren "prea mic", ceea ce explică utilizarea la maximum a suprafeţei parcelei, aşezarea clădirii pe alinerea Străzii Pangratti şi grădina mică. Întreaga suprafaţă neconstruită a terenului dinspre nord a fost transformată într-un colţ retras cu gazon, flori, pergole şi o fântână, care se revarsă într-un bazin. Suprafaţa construită "la parter este de 425 mp, iar volumul construit de 4.200 mp", inclusiv demisolul. De altfel, în cursul lucrărilor de construcţie a acestei confortabile locuinţe, arhitectul a fost nevoit să modifice proiectul, atât distribuţia interioară, cât şi faţadele. "Realizarea acestei construcţii a impus betonul armat, şi finisajelor numeroase probleme dificile, astfel, planul diferit al distribuţiei zidurilor despărţitoare de la etaj şi parter prevede puncte de sprijin mascate din beton armat pentru preluarea încărcărilor