Valsuri, troiene, colinde, improvizatii pigmentate cu multa bucurie. Cam asa ar descrie muzicienii vienezi de la "Johann Strauss Ensemble" cel mai recent turneu romanesc, in care au oferit publicului un adevarat regal muzical, in preajma sarbatorilor

Aflati pentru al cincelea an consecutiv in Romania, timp in care au batut tara in lung si-n lat si s-au familiarizat indeajuns cu gustul si atitudinea publicului nostru, muzicienii austrieci de la Johann Strauss Ensemble au avut, de data aceasta, o surpriza de alta natura: natura insasi. Viscolul si troienele de la jumatatea lui decembrie era cat pe ce sa le dea peste cap tot programul, dupa ce-au fost intarziati ore intregi, in diferite aeroporturi, iar autobuzul cu recuzita a ramas blocat aproape o zi si-o noapte pe drumul dinspre Iasi spre Bucuresti. Cele doua concerte de la Sala Palatului au fost, astfel, si cele mai inedite din cariera lor: neavand nici macar imbracamintea adecvata la ei, au urcat pe scena in blugi si pulovere, spre stupoarea si amuzamentul publicului. Mai grav decat atat, cu jumatate de ora inainte de spectacol, nu ajunsesera nici macar partiturile, asa ca au recurs la o strategie de avarie: telefon la Viena, pentru ca cei de-acolo sa le trimita prin fax ce gaseau la indemana, din repertoriul Strauss. Au rasuflat usurati cand au primit doua-trei piese, cu care au reusit sa deschida concertul, iar apoi au antrenat publicul intr-un joc inedit, pe durata intregii seri: cum mai aparea cate o partitura de la Viena, cum se imparteau copiile celor 20 de muzicieni, direct pe scena, si se trecea la urmatorul numar de improvizatie. Noroc cu concertmaistrul Russell McGregor, care a izbutit in acele momente de deruta totala sa-si captiveze sala si sa conduca un spectacol cu adevarat profesionist. "Nici n-am mai avut timp de emotii", povesteste McGregor. "Am intrat in priza si a trebuit sa facem fat