- Diverse - nr. 456 / 9 Ianuarie, 2010 Exista un mit al garzilor de corp. Ca au beneficiat de ele persoane care chiar trebuiau aparate, ca si-au "tras" garzi de corp tot felul de fitosi, parveniti, maidanezi... Oricum, ramai siderat cand citesti: "15 garzi de corp au pazit inmormantarea copilului familiei P...". De cine, Doamne, trebuia aparata o inmormantare? Dar ce mai conteaza durerea cand cineva vrea sa arate ca el e CINEVA!? In schimb, Salman Rushdie, condamnat la moarte in Iran, condamnare valabila si azi, a venit in Romania, in 2009, fara garzi de corp! Cat de eficiente sunt garzile de corp s-a vazut in cazul lui Berlusconi si al Papei. Primul a fost zdrobit in plina figura, in timp ce garzile de corp probabil ca jucau baza! Iar in cazul Papei, nici credinta nici garzile de corp n-au putut opri dorinta unei credincioase de a ajunge si a-l pune la pamant pe Intaiul Statator al Vaticanului! La ce mai sunt bune atunci garzile de corp? Pentru impresie artistica, pentru intimidare, daca tocmai la cele mai inalte nivele acestea s-au dovedit neputincioase, adormite, lipsite de vigilenta, cu toate sarmele varate in urechi, cu tot armamentul din dotare, cu toata pregatirea lor fizica. Pentru ca, nu-i asa, baietii din garzile de corp sunt tot unul si unul, flacai bine legati, muschiulosi, frumosi, bine hraniti, odihniti... Probabil, si foarte bine platiti, pe masura misiunii incredintate, a riscului asumat! Pentru ca, nu, ei trebuie sa faca din piepturi zid in jurul celui aparat! Desigur, e impresionant cand in preajma nu stiu carui sef de stat de nu stiu unde vezi garzi de corp inarmate, cu mitralierele la vedere si cu degetul pe tragaci! Sau sa vezi in preajma lui Gaddafi, liderul libian, femei pe post de garzi de corp! Presa semnala ca in vizita din Franta, din 2007, Muammar Gaddafi si-a facut o intrare in forta la Paris, unde a venit cu "o camila, un cort si 3