Noi suntem o particica din natura si instrainarea de ea ne face rau. Devenim irascibili sau, dimpotriva, melancolici si depresivi. Ne lipseste CEVA...
Uneori, pentru o reintremare macar partiala, unii dintre noi isi iau un animal de companie sau cateva ghivece cu plante vii. La loc de frunte intre ele se afla ZEBRINA, o planta deosebit de decorativa, cu flori mov sau roz, cu frunze tivite cu bordo, acoperite cu perisori matasosi, in timp ce partea inferioara este de un rosu intens. Dar putini din cei care o cumpara stiu ca impreuna cu ghiveciul viu colorat, ei aduc in casa nu doar frumusete, ci si sanatate.
Zebrina este o planta cu puteri vindecatoare deosebite. Aztecii au fost primii care i-au descoperit calitatile tamaduitoare, cultivand-o in plantatii imense sau pe gradini plutitoare (cinampe). Pe o pluta din barne si trestie se aseza un strat gros de pamant amestecat cu namol fertil, apoi se plantau straturi de zebrina.
In secolul XX, arheologii au gasit placute de lut cu descrierea plantei. Calitatile terapeutice cuprinse in ele au starnit un interes international. In mai multe tari au inceput cercetari stiintifice si experimente clinice de amploare. S-a descoperit o compozitie bogata in microelemente: fier, fosfor, potasiu, magneziu, calciu, cupru, zinc, crom si seleniu, vitamina C, carotenoide, flavonoide, pectina si tanina, o suita extrem de bogata de substante active, ce recomanda planta ca remediu in numeroase afectiuni: dermatologice, digestive, ale sistemului locomotor si respirator, in cazuri de pietre la rinichi, in colecist si diabet. Zebrina devine un biostimulent puternic daca se iau crengute verzi, cu lungime de 30-35 cm, se impacheteaza in hartie si se tin la frigider timp de 3-5 zile. Apoi se curata de partile innegrite si se baga in centrifuga. Sucul obtinut se consuma proaspat sau se amesteca cu alcool dublu rafinat, in rap
