Naturalistul şi biologul britanic Alfred Russel Wallace a rămas cunoscut mai ales pentru faptul că a propus o teorie a selecţiei naturale care l-a determinat pe Darwin, ce lucra deja de 20 de ani la teoria evoluţiei, să îşi grăbească publicarea lucrării. Însă acest episod este numai unul dintr-o viaţă dedicată explorărilor ştiinţifice. Născut pe 8 ianuarie 1823, Wallace a fost al optulea din cei nouă copii ai unei familii destul de sărace din satul Llanbadoc. Pasionat de munca de teren, a citit jurnalele de călătorie ale unor naturalişti precum Darwin şi Humboldt şi s-a hotărât să plece şi el într-o astfel de explorare. Prima destinaţie a fost Brazilia. „În ciuda faptului că era perioada victoriană cu multe progrese, cu avântul industrial din Anglia, el totuşi, şi din cauza firii mai doritoare de ieşit în natură, a fost în mai multe expediţii, a preferat să părăsească cetatea, ca să zic aşa, şi a mers în America de Sud de-a lungul Amazonului, a observat bine la faţa locului speciile de plante şi de animale”, povesteşte Dumitru Murariu, director al Muzeului de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. O viaţă aventuroasă împletită cu studiul ştiinţific

În cei patru ani petrecuţi în pădurea amazoniană a colectat insecte şi diferite animale, însă bricul pe care s-a îmbarcat pentru a se întoarce în ţara natală a luat foc şi s-a scufundat. Toată colecţia lui s-a pierdut: a reuşit să îşi salveze numai jurnalul şi câteva schiţe. Însă gustul pentru aventură nu i se tocise, aşa că a plecat în scurt timp în Indonezia, unde a petrecut nouă ani, între 1854 şi 1862. A strâns în jur de 125.000 de specimene, dintre care peste 1.000 erau specii noi, necunoscute până atunci lumii ştiinţifice. În Arhipelagul Indonezian a observat că răspândirea animalelor în zonă urma o anumită linie imaginară, care trecea printre insulele Borneo şi Sulawesi: dacă la vest de ea se întâlnesc anim