Diferenţele dintre regiuni, reduse la etichete lipite de fruntea celorlalţi, capătă proporţii doar în mintea unora dintre români. Sursa: Razvan Valcaneantu
În locul unei călătorii de la vest la est, pe ruta Timişoara-Iaşi, vă propunem azi una ceva mai complicată, cu obstacole, printre mentalităţile românilor.
Din simplul motiv că e ciudat să ne arătăm revoltaţi de atitudinea unora dintre italieni la adresa românilor atâta vreme cât între graniţele ţării noastre funcţionează prejudecăţi similare. Îngrămădiţi în tipare, moldovenii sunt leneşi, ardelenii - înceţi, oltenii - buni de gură. O parte dintre noi caută diferenţele - stereotipuri, în fapt -, ne clădim superioritatea pe ele.
Articolul „Reportaj în «trenul foamei»” publicat, ieri, în EVZ, a stârnit reacţii dintre cele mai diverse pe forumul ziarului şi a reaprins discuţia legată de etichetele regionale pe care ni le punem unii altora de sute de ani.
Este vorba despre o călătorie cu aşa-numitul „tren al foamei” - ruta Iaşi- Timişoara -, cu personajele sale pitoreşti. Pornind de la articolul din ediţia de ieri şi de la comentariile de pe forum - în jur de 200 aseară -, am încercat să reconstituim imaginea României de azi, cu prejudecăţile sale învelite de multe ori în bancuri, dar nicidecum inofensive.
Am discutat cu bănăţeni, moldoveni şi munteni despre ceea ce ne desparte şi mai ales despre sursele prejudecăţilor întinse dinspre o regiune istorică spre cealaltă.
Am aflat că bănăţenii au un motiv întemeiat să se creadă „fruncea”, dar şi că mitul sărăciei moldovenilor pare perimat.
De etichete nu vom scăpa prea curând, susţin însă specialiştii. Vom râde şi mâine - la fel ca ieri - la bancuri bune cu moldoveni, olteni şi ardeleni. Nu le vom lua însă niciodată drept planşe anatomice ale românilor de ici şi de dincolo.
