Bratu aşteaptă emoţionat amicalele şi meciurile oficiale ca să reintre în circuitul fotbalului
Reunirea echipei este de-abia luni, la ora 11:00, dar Florin Bratu a reînceput antrenamentele de-o săptămînă. Condiţiile meteo îi influenţează programul. Fie aleargă, fie joacă fotbal-tenis în sala de judo, fie merge la sala de forţă. Atacantul de 30 de ani vrea să uite de accidentarea la genunchiul drept care-l ţine în afara fotbalului profesionist de 15 luni.
- Florine, cînd te mai vedem jucînd fotbal?
- Doamne ajută! Cred că din februarie, că de atunci vom reîncepe amicalele. Apoi eu aş vrea să joc din prima etapă. Mă simt în stare, sînt gata să dau drumul la treabă!
- Nu te chinuie aşteptarea asta?
- Pe cine n-ar chinui să stea departe de ceea ce ştie să facă mai bine în viaţă?! Să ai obiectul muncii în faţă, în cazul meu mingea, dar să ai restricţii de a o juca, pentru că doctorii spun că nu e încă timpul... M-a enervat aşteptarea aia, «n-ai voie aia!», «fă aia, fă ailaltă!». Dar i-am ascultat pe medici, acum îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta!
- Ai avut vreo bucurie pe 2009?
- Sînt împlinit familial. În carieră ce bucurii să am? Poate doar că i-am întîlnit pe doctorii din Italia care m-au ajutat enorm. Plus miracolul de la Liberec la care am asistat ca spectator. Dar şi aşa, e dureros să stai pe margine să vezi cum echipa cîştigă, cum echipa joacă... În fine, sper că s-a mai dus din ceaţa asta care a fost de un an de zile în fotbalul meu.
- Ce vrei pentru 2010?
- Mai întrebi?! Fotbal! Să-l joc. Să fiu acolo pe teren, să aud vuietul tribunei.
"Sînt Capricorn, pot face orice!"
- Mai ştii să dai gol?
- Mai respir? Da! Atunci ştiu să dau gol. O să vedem, o să vedeţi!
- Cîte goluri te-ar mulţumi să dai în primăvară?
- Sînt atacant, vreau să march