Cetatea marilor moşieri şi a burgheziei, reprezentată prin acei ciocoi, foştii vechili ai moşiilor, protipendada care se îngrijea de petrecerile ei, dând impresia unui oraş grăbit şi uneori prea gălăgios, sunt doar câteva imagini ale Craiovei de la 1900.
Frumuseţea vremilor, presărată cu muzici franţuzeşti şi nemţeşti, balurile care se deschideau cu un cadril şi al căror start era dat pe 1 ianuarie la Palatul Regal, dar şi marile bâlciuri, evenimente aşteptate cu nerăbdare de mahalale, răzbat din creionările făcute în volume îngălbenite de vreme.
Un tablou descris de Nicolae Brădişteanu în volumul său ne introduce în atmosfera acelor vremuri: „Din 1821, Craiova căpătă altă înfăţişare. Din ce în ce mai mult vechiul târg, atât de încercat, lua înfăţişarea unui adevărat oraş. În centrul său comercial se înmulţiseră hanurile şi se deschiseseră câteva hoteluri după moda Apusului... Viaţa era alertă. Speranţele erau mari.
Moda începuse a se schimba, devenind mai europeană. Din ce în ce mai rar se vedeau pe uliţi acele anteree boiereşti după portul oriental.
Dispăruseră işlicurile cu fundurile lor pătrate şi dulămile îmblănite, ca şi faimoasele ciubuce cu ţeava lungă şi imaneaua de fildeş sau chihlimbar, în care ardea tutun turcesc tăiat în fire lungi şi subţiri“.
Personajele vremii
Craiova cunoştea o ascensiune rapidă. Mulţi fii de boieri mergeau la studii în Viena sau Paris. Apăruse din 1837 prima tipografie şi, odată cu ea, şi primele periodice tipărite local.
Toate au făcut ca în anul 1900 vechiul oraş să fie socotit cetatea marilor moşieri şi a burgheziei, reprezentată prin acei ciocoi, foştii vechili ai moşiilor care peste noapte ocupaseră poziţiile-cheie ale vieţii economice. „În calitatea lor de oameni parveniţi, cuprinşi de aroganţă şi lăcomie, nu cunoşteau decât puterea banului şi lichelismul politic.
Dintre
